BISERICA REFORMATĂ DIN „ORAȘUL NOU”

Localizare: Oradea, str. Jean Calvin, nr. 1

Aflată la intersecția dintre strada Primăriei și strada Jean Calvin, Biserica Reformată „Orașul Nou” este una dintre puținele clădiri ale orașului construite în stil clasicist care s-au păstrat până în zilele noastre.

Biserica a fost ridicată pe locul unde anterior se aflase un grânar transformat în casă de rugăciuni pentru protestanții de rit calvin, locuitori ai Orașului Nou. Întrucât singura biserică reformată aflată în cartierul Olosig devenise neîncăpătoare pentru protestanții de rit calvin din oraș, se aprobă construirea acestui edificiu religios în zona Orașului Nou.

Piatra de temelie este pusă la 14 aprilie 1835. Lucrările de construcție se întind pe o durată de 18 ani, până în 1853, fiind în mod repetat perturbate de evenimente nefavorabile și lipsa fondurilor. Înălțarea celor două turnuri simetrice și impunătoare are loc ceva mai târziu, în anii 1870 – 1871. Compoziția arhitecturală a monumentului este realizată conform planurilor inginerului Szász Jószef.

Cea mai mare biserică reformată din Oradea, construită din cărămidă, se remarcă prin stilul arhitectural sobru, simplist, simetric, cu un plan dreptunghiular fără sanctuar, de tip sală.

Cele două turnuri-clopotniță ce se ridică la o înălțime de 45 m conferă clădirii un aspect monumental. La nivelul superior se află câte un balcon împrejmuit de balustradă metalică. Până la finalizarea construcției palatului ce astăzi este sediu al Primăriei din Oradea, turnurile Bisericii Reformate serveau drept loc de veghe asupra orașului. De aici, pompierii avertizau asupra pericolului declanșării și răspândirii unui incendiu în oraș.

Fiecare turn este împărțit în patru registre în plan vertical, având la bază ferestre rotunde, iar în registrele superioare ferestre cu terminații semicirculare de dimensiuni diferite. În registrul al treilea al turnurilor, deasupra ferestrelor duble identice, domnește orologiul bisericii. Turnurile sunt acoperite cu coifuri în formă de cupolă.

Unul dintre clopotele Bisericii, amplasat în turnul estic al clădirii, datează din 1909 și are mărimi impresionante.

Există o poartă ce permite accesul principal în edificiu, și alte două intrări secundare amplasate în axele laterale.

Fațada dinspre strada Primăriei este o reproducere a templului grecesc, cu patru coloane dorice, un antablament și un timpan triunghiular, dar și cu ferestre având terminație semicirculară.

Inscripția în maghiară gravată pe placa de marmură deasupra intrării principale este vizibilă și astăzi:

„Temeliile acestui lăcaş sfânt au fost puse de biserica orădeană de rit helvetic la 13 aprilie MDCCCXXXV, ea fiind terminată pe dinafară în MDCCCLIII” (trad. din maghiară: „E szent ház alapját a helv. hitv. N.Váradi / egyház letette MDCCCXXXV. Április 13-án külsőleg bevégezte MDCCCLIII”). Numele pietrarului și inițialele orașului în maghiară stau gravate sub inscripție: „SLEZINGER JÓS[ef]. N[agy].V[árad”].

Interiorul Bisericii respectă de asemenea stilul clasicist, prin sobrietate și lipsa decorațiunilor. Tavanul drept face parte din aceeași configurare simplistă, specifică stilului arhitectural. La cele două capete sunt amplasate câte un balcon, unul pentru orgă (cafas), iar celălalt pentru corul bisericii.

Este un adevărat monument ecleziastic ce domină peisajul arhitectural din centrul orașului Oradea.

Atracții ale Bisericii:

  • Turnul estic ce poate fi vizitat la următoarele puncte de altitudine: 19 m, 26 m și 32 m

  • Clopotul din turnul estic al Bisericii cu o greutate de 3.6 tone, cel mai mare clopot din oraș

  • Orga ce datează din 1904, realizată la fabrica Wegestein din Timișoara

  • Fațada realizată după modelul templului grecesc

Alte puncte de atracție turistică din apropiere:

  • Muzeul de istorie a evreilor (fosta Sinagogă Ortodoxă „Hinech Neorim” din Str. Primăriei, nr. 25)

  • Biserica Ortodoxă „Buna Vestire”

  • Palatul și Turnul Primăriei Oradea

Surse:

Péter I. Zoltán: 3 secole de arhitectură orădeană, Oradea, Editura Muzeului Ţării Crişurilor, 2003.
Péter I. Zoltán: Nagyvárad 900 évés múltja és épített öröksége (Trecutul de 900 de ani al Oradiei şi moştenirea construită), Budapest, 2005.
Péter I. Zoltán: Mesélő képeslapok. Nagyvárad 1885-1915. Bp., 2002.
Liviu Borcea: Memoria Caselor, Ed. Biblioteca Județeană Gheorghe Șincai Oradea, 2003.

Lasă un răspuns